Plânset castaniu

timpul umblă cu umerii goi
strecurând pe sub streşini şoapte de femeie
rădăcini de nori îşi ascut mirosul
de abur din noua poveste
un nebun indecent trece pe drum
nedumerit privindu-şi degetele
sufletul meu caută gâlceavă
în vârful peniţei adormite pe coada ultimei litere
dar mai bine o dau într-un plânset
castaniu

Anunțuri

Un răspuns to “Plânset castaniu”

  1. Anto Says:

    Timpul mi-a acoperit sufletul gol,
    sloiurile de sub stresini s-au topit,
    mugurii copacului s-au spar
    de caldura unei noi povesti,
    nebunul din mine a cedat…
    si sufletul a gasit linistea…
    si zambetul alb a inlocuit „plansetul castaniu”
    pe varful muntelui de fericire

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: