Ultima noapte cu Bernoulli

 
e ora la care se vine străine
doar tu poţi descreţi curburile frunţii
izbind în trecutul meu cu nelinişti absurde
şi păcălind santinele ascunse
la porţi de cetate
neunse şi nepătrunse de nimeni
ca într-o gară străvezie
unde se strâng mulţimi
adiacente de suflete
şi ades acolo înţepenesc
pe când axa lui Bernoulli se ceartă cu lumea
nemaiavând niciun sprijin
cercurile se unduiesc rar
în noapte
când alte aventuri se petrec
pe dinafară de exact
cu pletele tale m-am iubit
pe ascuns
în cercul acela universal şi rece
dătător de viaţă
cu centrul la mine în palmă

                                                        Petre Rău